Puritatea, inocenta, dragalasenia acestuia ma face sa ma gandesc la o lume altfel decat cea in care traim. Sa visez ca toti oamenii din jur imi doresc numai binele, ca lumea este plina de bucurii la orice pas si ca noi, muritorii, trebuie doar sa deschidem ochii de copil ascunsi de problemele cotidiene in adancul inimii, pentru a profita de aceste minunatii date de cel de sus.
Copii, am fost, dar copii ramanem.
Oricat de mult ne-am adanci in problemele de zi cu zi, pun pariu ca o urma de alint se iveste, daca nu saptamanal, lunar in noi. Pun pariu ca zambetul acela inocent pe care l-ai avut cand erai micut a ramas si nu numai ca a crescut in putere, ci si in frumusete.
Aud, in dese randuri, ca impreuna cu trecerea anilor uitam sa fim copii, uitam sa ne jucam si sa privim lumea intr-o tenta de roz copilareasca.
Eu sunt impotriva acestei afirmatii.
Oamenii, in general, doresc sa-si indeplineasca visele si trec peste orice pentru a le atinge.
Aici gresesc!
Cand suntem copii, ne dorim sa devenim adulti. Sa conducem masina familiei, sa avem propria slujba, sa fim independenti. Cand ajungem sa avem tot ceea ce visam cand eram mici, viata ni se pare in gri, nu in culori cum era odata... Prinsi in cotidian, in monotonie, in repetitie, ajungem la batranete. Atunci, ne dorim sa fim din nou copii. Sa alergam pe terenul de fotbal fara de durere. Sa mancam tot ce ne pofteste sufletul cu siguranta ca daca ni se va face rau, mama ne va ingriji. Sa mergem la scoala si sa facem prostii. Sa luam note pentru munca noastra, nu bani putini dati pe nedrept si sa invatam cu placere la obiectul preferat, stiind ca la final, dupa ascultare/test, profesorul ne va felicita.
Multe dintre aceste aspecte sunt luate in deradere de cei aflati in varsta tineretii. Acestia trec pe langa ele fara a le "gusta" si simti "mireasma", iar apoi regreta aceste actiuni.
Un lucru important este acela ca daca ai trecut cu indiferenta peste aceste intamplari marcante ale copilariei, nu este prea tarziu.
Cunosc oameni batrani, aflati la varsta bunicului meu (79 ani), care se redescopera. Traiesc experientele nepotilor cu aceiasi vitalitate ca acestia. Merg pe bicicleta, joaca fotbal, fac sala chiar. Lasandu-ma cu gura cascata.
Va intrebati de ce?
Este foarte simplu.
Pe langa faptul ca isi intaresc sistemul imunitar si isi sustin sanatatea si asa subrezita de anii apasatori, acestia isi traiesc copilaria pierduta.
Spre final, as vrea sa va aduc in prim-plan un aspect.
Omul, cand este mic, are nevoie de sprijin, de ajutor din partea parintilor pentru a cunoaste lumea in care va trai si pentru a se putea sustine in aceasta. Cand ajunge pe picioarele lui, se intoarce roata. Acesta trebuie sa aiba grija, nu de unul, ci de doi copii... parintii lui.
Exista un intreg ciclu, un circuit care se repeta la nesfarsit.
Ne nastem, traim si murim.
Fa totul la timpul lui si traieste implinit!
Rezumat:
Cauta in adancul sufletului, puritatea de alta data. Cand ai gasit-o aminteste-ti ce frumos a fost si apeleaza la aceasta ori de cate ori ai ocazia.
Traieste copilaria. N-o lasa sa se iroseasca. Cel mai frumos este sa faci lucrurile la timpul lor.
Like: Daca te-am ajutat sa-ti amintesti perioada frumoasa a copilariei;
Comenteaza: Daca vrei sa ma surprinzi cu o intamplare haioasa de cand erai mic.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu