Realităţile săptămânii:

Salut! Daca tot ai intrat te sfatuiesc sa citesti postarile de la rubrica PARERE PERSOANALA(PP) si sa lasi parerea ta despre ele intr-un comentariu. Multumesc!

03 februarie 2012

Increderea... o prostie!

Stai linistit, nu cred ceea ce am scris in titlu.

Cineva spunea ca iti trebuie o viata sa faci pe cineva sa aiba incredere in tine si doar o clipa pentru ca acel cineva sa-si piarda cu totul acest sentiment care te implica direct.

Nu pot spune ca scriu acum pentru ca am probleme cu acest subiect, dar... nici nu pot nega aceasta afirmatie. Un lucru este sigur, sunt curios si pun multe intrebari. Una dintre ele, legata de acest subiect, dar fi:
Oare de ce ne straduim "o viata" pentru a convinge pe cineva ca poate avea incredere in noi?

Stiu, stiu... e o intrebare cam dificila, dar hai sa incerc sa vin si cu raspunsul.

Raspunsul meu ar fi urmatorul: Noi incercam, ne straduim, ne zvarcolim sa obtinem acel sentiment de siguranta si de fi baza pentru acel om, pentru ca increderea e un lucru foarte pretios.
De ce este asa pretios?
Simplu, raspunsul este chiar in intrebarea de la care am plecat. Increderea e castigata in luni, chiar ani buni din viata unui om. Increderea nu este mai scumpa decat fericirea, dar este si cheia spre aceasta. 

Te intrebi de ce unii oameni din jurul tau iti impartasesc unele secrete?
Bang!!! Pentru ca au incredere (in tine) in faptul ca nu le vei divulga nimanui, ca nu le vei impartasi altcuiva si le vei respecta decizia de a ramane TOP SECRET.

Te intrebi de ce colegul de clasa se bazeaza la testul de mate pe raspunsul tau nefiind sigur ca este cel corect?
Bang again!!! Pentru ca are incredere in tine!
Putea avea incredere in tine daca nu te-ar fi cunoscut macar putin? Sigur ca nu, se baza pe ce "stie" si chiar daca era putin influentat de raspunsul tau, nu-l accepta.
De ce? Simplu iar... pentru ca vine acea lege in discutie: "Nu vorbi cu strainii.". Vi se pare cunoscuta? Sigur ca da. Parintii sunt autorii acestei mici legi, pe care tu o adaptezi. Odata ce cresti devii independent si adaptezi ceea ce ai invatat la "factorii de mediu". Asadar, ajungi de la "Nu vorbi cu strainii" la derivata sa:"Nu te increde in straini/nimeni, de preferabil."

Daca tot am rezolvat si "problema" aceasta cu increderea, hai sa punem in prim-plan alta.
Doar pentru amuzament. Bineinteles, glumesc!
Doar pentru a umple pagina si pentru a va determina sa o distribuiti. Bineinteles, glumesc iar.
Cum era, nu te intrede in straini, nu? ;)

Bine, bine... revin.
Hai sa punem la bataie un "caz", nu de medicina ca a lui House, ci tot din viata de zi cu zi.
Acesta suna cam asa...

Intalnesti pe cineva. Iti place. Iesi cu acea persoana in unele locuri, o cunosti si, incetul cu incetul, realizezi ca nu e ca oricare alta... ca ti-ar putea deveni un bun prieten, nu doar de fatada, ci chiar foarte bun.
Ce faci pentru a-ti face prieteni? Un lucru pe care unii il uita! Incerci sa-i capeti increderea.
Trece ceva vreme in care iti petreci majoritatea timpului zbatandu-te sa-i demonstrezi cat de "mare si tare" esti si ajungi sa obtii ce ti-ai dorit. Mai mult, iti spune chiar in fata frumoasa poveste: "Am incredere in tine. Sper sa nu ma insel, dar cred ca esti un prieten pe care ma pot baza."
Inima iti tresare. Iti dai seama ca pe langa faptul ca ai o bomba in piept, pielea ti se face, vorba Andrei, "gaina" si ca esti fericit. Ai castigat lupta! Ai obtinut increderea persoanei respective si nu numai atat, ci si scopul de start, ti-ai facut un nou prieten.
Peste putin timp, vezi viata intr-un alt mod. Acel trecut bazat pe prietenii vechi ti se pare banal si vrei sa petreci cat mai mult din prezent cu prietenul nou. Aici apare "dar"-ul acela. Devine totul monoton!
Prietenul parca nu mai e cum era si... "visul frumos de la inceput... sfarseste sub teroarea realitatii".


Te intrebi ce e de facut?
Prietene, trebuie sa ai curaj. Curaj nu pentru a infrunta situatia si pentru a fi direct. Direct pentru a afla ce se intampla si pentru a pune intrebari. Intrebari pentru a afla "ce se intampla".

Ceea ce vreau sa va sugerez prin acest joc de cuvinte este ca atunci cand ai o problema, nu neaparat de acest gen, pentru a nu interpreta gresit actiunile respectivului/vei, cel mai bine e sa vorbesti cu el/ea si sa vezi ce "sursa de poluare exista in atmosfera". Bineinteles, pentru a o elimina si pentru a trai sanatos si nu confuz.

Rezumat: 
Increderea se castiga si se pierde. Tu trebuie sa stii cand s-o castigi si cum s-o pastrezi.
Intrebarile au raspunsuri, dar daca nu pui intrebarile degeaba exista raspunsurile.


P.S. Datorita faptului ca sunt in minunata clasa marcata sugestiv cu numarul 12, voi rarefia frecventa postarilor. In traducere libera, voi scrie cam la 3,4,5 zile. Te astept sa descoperi in ce zile voi adauga noile articole, tot aici in sertarul fragmentelor din lumea reala.

LIKE: Daca ti-a placut continutul.
Comenteaza: Daca vrei sa fii "ascultat".


2 comentarii:

  1. Si eu sunt in clasa a 12-a, si sunt curios, nu incetez sa-mi pun intrebari

    RăspundeţiŞtergere
    Răspunsuri
    1. Petru, in aceasta postare, nu ma refer la intrebarile pe care mi le pun, ci la cele pe care le pun altora pentru a afla ceva anume. Apropo, mult succes la BAC si la postari!

      Ştergere